Accident de muncă

Dragă Domnule,

Vă scriu in răspuns la cererea dvs. de a vă da amănunte suplimentare in Secţiunea 3 a Raportului de Accident de Muncă unde am completat ca drept cauză “slaba planificare” ca fiind cauza accidentului meu. Aţi cerut in mod expres explicaţii amănunţite cu privire la accident şi sper ca detaliile care urmează vor fi suficient de clarificatoare.

Eu sunt zidar de meserie. În ziua accidentului lucram singur pe acoperişul unei clădiri inalte de 6 etaje.

După ce mi-am terminat treaba, am realizat că mi-au rămas cărămizi nefolosite, care, cantarite mai tarziu, au fost găsite a cantari aproximativ 270 kg.

Decat să car cărămizile jos in braţe, in mai multe etape, am considerat că e mai bine să le cobor toate odată intr-un butoi, folosind scripetele instalat in acest scop in spatele clădirii.

Am asigurat franghia la nivelul solului, am urcat pe acoperiş, am impins butoiul in afara clădirii şi am incărcat cărămizile. După aceea am coborat de pe acoperiş să dezleg franghia, ţinand-o foarte strans ca să asigur o coborare lentă a cărămizilor. Veţi observa in Secţiunea 11 a Raportului de Accident de Muncă intocmit că eu am o greutate de 72 kg.

Datorita surprizei pe care am avut-o cand am fost literalmente smuls de la sol intr-un mod complet neaşteptat, mi-am pierdut prezenţa de spirit şi am uitat să dau drumul la franghie. Cred ca nu este nevoie să vă mai spun, am inceput o ascensiune rapidă către acoperiş. În apropierea etajului 3, m-am intalnit cu butoiul incărcat cu cărămizi care acum se indrepta vertiginos către sol, intalnire in urma căreia m-am ales cu capul spart, zgarieturi minore şi o claviculă fracturată.

Datorită impactului, ascensiunea mea a incetinit pentru o secundă, după care a continuat rapid către nivelul acoperişului, neoprindu-mă decat atunci cand degetele mainii drepte au inţepenit in scripete pana la nivelul celei de-a treia falange.

Din fericire, intre timp mi-am recăpătat prezenţa de spirit şi am fost in stare să mă ţin strans de franghie in ciuda faptului că incepusem să am dureri. Aproape simultan, oricum, butoiul cu cărămizi a lovit solul şi ca urmare a impactului, fundul butoiului a cedat. Acum, saracit de greutatea caramizilor, butoiul cantărea doar 27 kg. Mă refer din nou la greutatea mea; cum probabil v-aţi imaginat deja, am inceput o coborare rapidă.

În vecinatatea etajului 3, am intalnit butoiul care acum urca; ca urmare a intilnirii m-am ales cu fracturi la glezne şi cu mai multe tăieturi şi zgarieturi la picioare şi in general.

Aici, norocul meu a inceput să se schimbe uşor. Întalnind butoiul, a fost bine că mi-a incetinit uşor căderea doar in masură să-mi limiteze rănile, cand am căzut pe gramada de caramizi şi din fericire am scapat doar cu trie vertebre fisurate.

Îmi pare rău să vă spun, aşa cum stăteam intins pe gramada de cărămizi, cu dureri atroce, incapabil să mă mişc, din nou mi-am pierdut prezenta de spirit şi am scăpat franghia din maini. Aşa cum stăteam intins, pe spate, am putut să văd cum butoiul gol şi-a inceput călătoria in jos, către mine, care explică cele două fracturi la picioare.

Sper din tot sufletul că acest raport răspunde la toate intrebarile dvs.