Prima pagină > Articole > Varia > Ran

Ran

Luni 4 septembrie 2006, de Valentin Murariu

Ran este un coleg de-al meu de la lucru - un evreu inalt, blond, cu ochelari şi cam aiurit de felul lui. Acum cateva zile cobora scările de la serviciu cu telefonul la ureche, complet absorbit in conversaţie. Chiar in faţa clădirii era parcată o maşina din care coboară, la vederea lui Ran, o doamnă drăguţă si frumos aranjată. Ran a văzut-o şi i-a făcut semn că trebuie să continue să vorbească la telefon, ceea ce a şi făcut. Doamna il invăluie cu privirea: a observat că gulerul cămăşii nu stă bine - se inalţă pe varfurile picioarelor şi ii indreaptă gulerul cămăşii. O secundă mai incolo observă că şireturile de la pantoful din piciorul drept a lui Ran erau desfăcute. Se uită la el, il mangaie pe obraz - Ran continuă să vorbească la telefon - şi se apleacă cu toată naturaleţea din lume şi ii leagă şireturile.

Eu mi-am continuat drumul, grăbit spre gară cum eram. A doua zi cand l-am intalnit pe Ran i-am spus că trebuie că este unul dintre cei mai fericiţi bărbaţi din lume. M-a intrebat: de ce cred eu asta? I-am spus că nu cunosc multe cupluri in care femeia s-ar apleca, in public, pentru a-i lega şiretul desfăcut de la pantoful bărbatului ei. Ran s-a inroşit un pic in obrajii lui pistruiaţi, a spus că nu a observat cand i-a fost legat şiretul, şi a plecat de langă mine cu un mic zambet agăţat in colţul gurii.