Concert Ustad Rashid Khan

Muzica clasică indiană este o delicatesă care trebuie servită după multe preparări. Sper că nu fac o greşeală cand spun că gustul pentru această muzica il poţi dezvolta un picuţ ca gustul pentru bere - un lichid amărui pe care te obişnuieşti să-l bei, dar care nu o să placă in mod natural unui copil, de exemplu. În acelaşi fel, prin expunerea suficient de indelungată la muzica clasică indiană in cadrul Sahajei Yoga, am ajuns la un punct in care mă pot delecta la o astfel de muzică.

Ieri seară am primit o invitaţie de ultim minut de la un băiat pasionat de acest gen de muzică [1] şi m-am dus voios impreună cu el şi alţi caţiva cunoscuţi la o sală culturală dintr-o comună din Geneva numită Plan-les-Ouates - cunoscuta mai ales pentru industria implantată pe teritoriul ei.

În faţa sălii de cultură era postat un mic afiş:

USTAD RASHID KHAN (CALCUTTA)
Il déploie volontiers son arbre généalogique. Qui remonte haut, dans l’épopée de l’invasion musulmane en Inde. Ustad Rashid Khan possède, dans sa mémoire, dans son album souvenir, des photographies surexposées de vieux messieurs à la moustache enroulée, qui posent avec sérieux pour la postérité. Il avait 11 ans, en 1977, quand il leur donnait à tous une succession. Ustad Rashid Khan peaufinait alors à New Dehli son premier concert; dernier prodige d’une série longue d’enfants bénis au Nord de l’Inde.

Depuis, installé dans les faubourgs blanchis à la chaux de Calcutta, il reste
jeune. Ustad Rashid Khan est le dernier héros de l’Inde vocale, après Bimsen Joshi, après Pandit Jasraj. Il a quarante ans seulement, mais il est peut -être l’un des musiciens les plus investis de sa génération dans la perpétuation de la tradition du chant khayal. Dans son palais postmoderne, il reçoit le matin et le soir des enfants qui répètent inlassablement la même phrase, le même rythme et invoquent Krishna dans un même souffle. Mais Ustad Rashid Khan parle aussi d’innovation – et cherche constamment comment concilier contrainte de la tradition et liberté de style personnel.

Sa voix ? L’une des plus faramineuses de notre temps. Dont l’épure sombre
cache mal une virtuosité absolue.

AVEC

Ustad Rashid Khan: voix

et ses musiciens

MARDI 29 MAI 2007/20H

CONCERT/1H15

Afişul o fi fost el mic, dar concertul a durat 1h45 in loc de 1h15 anunţate şi a fost, pur şi simplu, un regal ! Publicul era ca o masă de pietre incinse peste care Rashid Khan a turnat din apa muzicii lui şi a stins, intr-un decor plin de aburi [2], setea publicului pentru muzică. Aplauzele au fost atat de entuziaste şi indelungate incat Maestrul a consimţit să prelungească performanţa cu un ultim raag care m-a atins cu graţia lui drept in inimă.