Vacanţă

Săptămana trecută copiii Murariu au fost in vacanţă şcolară. Eu mi-am luat un mic concediu de vineri 3 pană luni 6 martie. Vineri am moţăit un picuţ, după care am plecat cu toţii la munte pentru un week-end organizat de yoghinii mei de la Sahaja Yoga Elveţia.

Pe drumul cu serpentine spre Leysin am avut ocazia să ’admirăm’ de aproape măiestria unui tanăr sofer de maşina 4x4, care şi-a pierdut direcţia intr-o curbă şi ne-a făcut şi pe noi, fortuit, să ne pierdem retrovizorul stanga - Slavă Domnului că nu am căzut in mica prăpastie din dreaptă in incercarea de a evita coliziunea frontală ! Nu am avut, in schimb, ocazia să facem cunoştinţă mai indeaproape cu tanărul şofer, care a fugit de la locul faptei ca din puşcă, iar eu nu aveam cu să intorc cu uşurinţă ditamai Chrysler-ul in mijlocul serpentinei pline de zăpadă ca să-l iau in urmărire. Aşadar, o micuţă gaură in buget pentru inlocuit retrovizorul ! Aahh, mi-ar fi plăcut totuşi să ’vorbesc’ un pic cu nea’ ăla, aşa, măcar un pic...

La seminarul de la Leysin am avut activităţi variate. Am fost la piscină cu copiii, Ioana şi-a incercat labele de scafandru nou cumpărate, Radu s-a băgat singur-singurel in apă [1], iar Mirunica radea cu un ras cristalin ori de cate ori o stropeam cu apă [2]. Am mancat după aceea la restaurant o friptură de cal [3]. Am ieşit şi la săniuş, zăpada a fost atat de abundentă că ne-a fost frica la un moment dat că nu mai apucăm să coboram in vale cu uşurinţă - a fost cazul, de altfel, pentru cateva mii de turişti blocaţi in Alpi in acest week-end din cauza căderilor abundente de zăpadă.

Am petrecut timp şi cu yoghinii la hotel, intr-o sală de conferinţe, unde am avut spectacole de dans, de muzică, de teatru. Poate cel mai impresionant moment a fost cand un tanăr a interpretat vocal Raga Darbari, care este considerată ca fiind potrivită vibraţiilor chakrei Sahasrara.

Ioana şi cu Radu şi-au făcut prieteni in miriada de copii care mişunau pe acolo, iar Radu a fost atat de incantat de mulţimea de copiii cat nu se poate spune. La un moment dat Radu a dispărut complet din atenţia noastră, iar cand l-a găsit Corina, umpluse toate mobilele de pe un hol la hotel cu desene - era vorba de hore intregi de mici omuleţi cu cap, ochi, picioare din care ies direct mainile. Corina s-a speriat, din fericire erau desenate cu un marker lavabil şi totul a putut fi remediat cu şerveţele, apă şi multă, multă muncă.

Eu am primit un CD trimis cu multe luni in urmă de cineva din Galaţi, Romania - plin cu poze din turul Maharastrei la care am participat cu un an in urmă.

Cand ne-am intors la Nyon, am mai făcut o raită la piscină şi am incurajat-o pe Ioana să se arunce in apă de pe trambulină. Radu a fost super-curajos, şi, fără să fie forţat in vreun fel, a intrat singur in apă pană la gat şi s-a jucat de-a delfinul şi de-a dinozaurul care inoată.

Luni dimineaţă i-am condus, pe rand, pe Ioana şi Radu la şcolile lor respective. La pranz m-am dus să ii iau inapoi acasă şi m-am intros cu nu mai puţin de şase prichindei la masă. Chiar inainte să pună Corina mancarea in farfuriile micilor lupişori infometaţi, Robin a spus cu un firicel de voce "On este tous que des anges, ici a table" [4].

Pe după-amiză am primit vizita Elenei care a venit să işi ia copiii de la noi. După aceea, incurajată de Elena, Corina a schimbat complet camera copiilor, punand patul lui Radu langă un perete iar patul Mirunei langă altul. Spaţiul creat astfel este foarte mare iar Corina a fost muţumită.

Iar eu sunt acum la lucru, gandindu-mă cu plăcere la mica vacanţă petrecută in week-end.